sâmbătă, 20 februarie 2010

Mi-am luat liber. Yey. Imi permit si fac asta ori de cate ori am chef. Seful meu din New York ma considera un fel de muza. Ma picteaza, imi face transferuri bancare ori de cate ori am chef, iar ultima oara cand am facut ceva extrem de bine am plecat 2 saptamani in Cannes. Si mai zic ca o duc rau.
De ce mi-am luat concediu? Pentru ca am nevoie de un moment de respiro. Am nevoie de A-E-R. De cand a plecat el, aproape ca nu am iesit din casa, am umblat doar cu ochelari pe nas, cu parul strans, si fara tocuri.
Acum e randul meu. Randul meu sa ma rasfat, sa ma duc la spa, sa scriu pe blog, sa visez cu ochii deschisi, sa-mi termin cartea pe care am inceput-o sa citesc, sa ascult magic fm, sa dansez, sa beau cel mai bun frappe pe care l-am baut vreodata, sa vorbesc CAND si CU CINE am eu chef si etc.

Iesi afara, Amelie...traieste...viata nu te asteapta nici macar pe tine!

marți, 16 februarie 2010

Revin cu o postare. Va scriu de aici, de acasa, din Romania. Sunt dezamagita, mi-e dor de New York. Si nu mi-e dor de New York pentru ca as fi cine stie ce fitoasa cu aere in cap. Mi-e dor de New York pentru ca aerul de New York nu-mi aduce aminte de EL.
Da, in viata mea de amanta a fost un EL. Un el care m-a dezamagit si m-a tradat. Vedeti? Frumusetea se plateste. Problema nu e asta, problema e ca m-am saturat de dragoste. Eu nu cred in ea. M-am saturat de barbati care se indragostesc de mine si ar fi in stare sa-mi puna TOTUL pe tava. Inclusiv hartia de divort. Vreau sa ma simt macar odata in viata parasita. Vreau sa mi-o traga brutal si apoi sa arunce niste hartii cu valoare materiala dar nu morala pe noptiera.

Si pe langa asta apartamentul meu din New York va suferi o modificare. Livingul va fi rosu aprins bucataria va fi verde-mar, dormitorul meu va fi culoarea fragului, dormitorul oaspetilor va fi galben puternic, iar baia va fi rosu cu negru. Si asta chiar cand ajung acasa.

Mi-a fost dor intr-un fel sau altul si de Romania. Si de fetele mirate ale rudelor si expresii infantile de genul "Dumnezeule ai ramas la fel de frumoasa!" sau "Esti imbracata ultimul racnet". Cea mai "dureroasa" chestie pe care am auzit-o a fost din partea verisoarei mele, care ca toate femeile din viata mea a incercat sa ma copieze INTEGRAL. Mi-a spus ca in ochii mei negri nu se mai reflecta NIMIC....

Cu drag,
Amelia

Amelie

Eu sunt Amelie. Presupun ca v-ati dat seama ca e un nume de..."scena". Da, pot sa-i zic asa. Suna si bine, de ce nu? Nume de scena.
Eu sunt amanta. Nu mi-e rusine sa recunosc asta. Spun din start ca NU voi accepta comentarii hidoase de la pustoaice sau chiar femei in toata firea care judeca fara sa cunoasca.
Pentru ca in fond si la urma urmei, eu nu dau explicatii nimanui. Eu mi-am trait viata cum am vrut si acum sunt la New York. Pentru ca zeci de barbati ar divorta pentru mine. Pentru ca primesc cecuri cu milioane intregi, croaziere, hoteluri de lux.
Pentru ca ORICE, orice, orice, poate face o femeie singura, mai putin sex.Am avut tot felul de barbati.Mai tineri, mai in varsta, mai frumosi, mai simpatici, dar toti au UN SINGUR LUCRU in comun: BANII/SOTIA.


Mama imi spunea mereu: Esti frumoasa, esti foarte frumoasa, putine fete sunt ca tine. Dar frumusetea doare la un moment dat. Frumusetea se plateste.
Da! Sunt frumoasa, sunt extraordinar de frumoasa. Dar asta cred ca totusi acum conteaza putin.
Sunt aproape singura intr-un apartament luxos din New York, decorat dupa cheful meu, cu dressing din acela cu rafuri si spoturi. Si sunt mandra de mine, de corpul meu, de fata mea, de casa mea, de jobul meu.

Revin cu scrieri. Desi nu mi-am dat numele real, NIMIC din ce este aici nu e inventat. Viata mea e mult prea complicata ca sa pot sa mai si inventez ceva.

Cu drag,
Amelie